Cu o luna in urma am hotarat sa ne mutam, de 2 saptamani stim cu siguranta ca ne mutam si de trei zile eu ma straduiesc sa-mi strang toate lucrurile intr-o valiza si 3 cutii mari si late. Si am ajuns la o concluzie, sa te muti e naspa! Si inainte sa imi dati dreptate as vrea sa-mi ilustrez mai pe indelete punctul de vedere.Deci in primul rand eu stiam ca sunt o persoana dezordonata, dar tot impachetatul asta nu numai ca mi-a reamintit dar mi-a si demonstrat faptul ca oricand as incerca nu o sa imi pot schimba firea prea curand. Si am incercat, serios ca am incercat, m-am gadit ca daca le pun pe toate in ordine acuma o sa imi vina mult mai usor cand o sa le dezpachetez. Si dupa o intreaga zi in care am incercat sa pun etichete pe toate folderele m-am enervat si le-am pus pe toate impreuna intr-o cutie mare si lata. Si eu cred ca in nebunia mea am fost totusi organizata pentru ca am scris pe cutie " Hartii facultate". Deci vedeti nu e o problema asa de serioasa, si macar acuma stiu ca nu am sa sufar niciodata de obsessive compulsive perosnality disorder.
Partea cu reamintitul faptului ca atunci cand vine vorba de organizat sunt inutila e una, faptul ca am cazut intr-o melancolie adanca la vazul sutelor de chestii de care nu am nevoie dar pe care totusi vreau sa le pastrez e alta. Poze cu "fetili" de acasa, scrisorile de corespondenta intre mine si universitate, de unde am aflat ca am fost acceptata sa studiez aici, notite haioase pe spatele cursurilor de Psihologia Mediului, toate lucrurile astea m-au facut sa ma opresc din impachetat si ma imi reamintesc, cum mi-am cunoscut actualii prieteni, cum timida am pasit la primul curs din imensul amfiteatru gazduit de o catedrala, sa imi reamintesc de faptul ca mereu am crezut ca am sa ma intorc in Romania sa imi termin facultatea. Si nu am aruncat nimic, le-am pastrat pe toate, ma vor face sa zambesc cu dor si data viitoare cand am sa le gasesc.
Deci vedeti, e naspa sa te muti, cred ca are ceva de a face si cu cultura si felul de viata romanasec, pentru ca suntem obisnuiti sa ne petrecem toata copilaria si tineretea in casa parintilor care de cele mai multe ori este mereu aceeasi si neschimbata.
Si ca si cand nu ar fi de ajuns, in septembrie ma mut iar, de data asta cu niste prieteni si colegi de facultate.
As vrea sa va fac o poza sa vedeti ce goala si pustie e camera care m-a gazduit pentru prima oara in tara asta, dar ghici.... pe nici o cutie nu scrie "Aparat Foto" deci habar nu am unde l-am pus!
